El călătorește singur
Și nimeni nu-l obligă să tacă.
El cântă pământul,
El cântă pământul.
Și e o viață fără mister,
Care vorbește pentru sine.
Aproape în fiecare zi
El cântă pământul.
Dar el e singur.
Într-o zi
Iubirea
L-a lăsat, a plecat
Să dea o tură de cealaltă parte
A unui oraș care n-are locuri
De parcare.
El călătorește singur
Și nimeni nu-l obligă să tacă.
El știe ce-are de făcut:
El cântă pământul.
El rămâne singurul voluntar
Și, neavânt altceva de făcut,
Mai puternic decât o întreagă armată,
El cântă pământul.
Dar el e singur.
Într-o zi
Iubirea
L-a lăsat, a plecat
Să dea o tură de cealaltă parte
A unui oraș care n-are locuri
De parcare.
Și iată miracolul, pe scurt:
Atunci când cântecul lui e bun,
Pentru că e pentru bucuria ce el i-o dăruiește,
Să-l lăsăm să cânte pământul.