Il pagliaccio azzurro [Romanian translation]

O geacă la două rânduri,

Să am o inimă în plus,

Multe noduri la batistă,

Pentru a nu trece peste asta.

Picioare mari, pentru a simți

Că pământul e mereu acolo,

Și pălăria, ca să prevină

Evadarea din realitate.

Aceasta e a mea paiață azurie,

De când eram fetiță încoace.

O iubesc, deși n-am întrebat-o niciodată

”Cine vei fi, cine vei fi?”

Când e ecoul cel ce mă-nsoțește

Și seamănă prea mult cu mine,

Când eu cad și-mi e rușine,

Cine știe de ce...

Când e greu să te înșeli

Și acum nu-mi mai trebuie,

Când e dificilă relația

Cu tinerețea mea,

Chem a mea paiață azurie

Din viitorul meu.

Stau cu ea, dar nu o întreb niciodată:

”Cine vei fi, cine vei fi?”

Între noi doi, paiață azurie,

Niciodată secrete, niciodată!

Spune-mi la ureche dacă știi

Cine vei fi, cine vei fi...

Cine vei fi, cine vei fi...