Prietenul meu, care
Privești în jurul tău,
Nu-ți vine-a crede ochilor.
Tu plângi, și eu știu de ce.
Prin ceea ce treci tu,
Am trecut și eu însumi.
Dar nu te schimba niciodată.
Te înspăimântă lumea.
Prietenul meu, curaj!
Eu, eu plâng ca și tine.
O să vezi că lumea se va schimba,
Rănile sale se vor vindeca.
Iubirea nu, nu poate muri.
E ca și cum ai spune că ăsta e sfârșitul.
O să vezi, noaptea se va isprăvi,
Iar omul se va trezi
Cu ochii și inima unui copilaș,
Care nu poate trăda niciodată.
Dacă în mintea ta
S-ar naște câteva idei,
Curaj, prietenul meu,
Lumea te așteaptă.
Dar nu te schimba vreodată,
Și să nu uiți că,
Pe măsură ce vei urca
Treaptă cu treaptă,
Eu îți voi părea departe,
Dar eu, eu sunt la fel ca tine.
O să vezi că lumea se va schimba,
Rănile sale se vor vindeca.
Iubirea nu, nu poate muri.
E ca și cum ai spune că ăsta e sfârșitul.
O să vezi, noaptea se va isprăvi, o să vezi,
Iar omul se va trezi
Cu ochii și inima unui copilaș,
Care nu poate trăda niciodată.