Să fiu un mag aş vrea şi să umplu golul
Din acele priviri care-au văzut deja totul.
Să fiu un mag aş vrea, pentru a şterge cenuşiul
Acestei realităţi, cu un creion albastru.
Cerul l-aş aprinde cu o mie şi una de stele,
Aş încălzi inima celui care nu are milă,
Sori aş pune în fiecare catedrală,
Şi muzică aş compune, care nu se sfârşeşte niciodată.
Să fiu un mag aş vrea, aş redeschide vitrinele
Şi copiilor le-aş spune: "Oraşul e al vostru".
Să fiu un mag aş vrea. În toamna care coboară
Aş aduce vântul verii care este-n noi.
Şi toate zilele, ştii, aş face diamante
Din lacrimile date de un copil.
Iar apoi, dacă vrei, voi lua armele,
Voi opri iarna la porţile nimicului.
Şi un mag voi fi, dacă ai să vii în somnul
Care doarme în adâncul meu şi stârneşte teama.
Şi un mag voi fi, dacă-mi spui: "Te iubesc!"
Se-ntâmplă uneori ca dintr-un ţicnit să se nască un rege.