El venea dintr-un alt oraș.
El spunea, cu un aer liniștit,
Vorbe cam nebunești
Despre vânt, oameni, insule.
El n-avea un port de origine,
Decât visul lui și aerul largului (mării),
(N-avea) frontiere, decât mizeria/ nefericirea
Și (n-avea) iubire decât un cer de vară.
El a trecut,
N-a făcut decât să treacă,
Nu te mai gândi la asta!
Anotimpurile l-au depășit.
El a trecut,
N-a făcut decât să treacă,
Nu te mai gândi la asta,
Este un vis de modă veche.
El a trecut
Și tu nu faci decât să te gândești la asta.
Nu este genul (de om) care se supune,
Nu e genul (de om) care îți promite
Nunti, miraje
De care nu voia să știe.
Dar a fost atât de blând,
Încât ai ajuns să-l aștepți
Când toamna te lasă
Nostalgiilor tale ascunse...
El a trecut,
N-a făcut decât să treacă,
Nu te mai gândi la asta!
Anotimpurile l-au depășit.
El a trecut,
N-a făcut decât să treacă,
Nu te mai gândi la asta,
Este un vis de modă veche.
El a trecut
Și tu nu faci decât să te gândești la asta...