M-am gândit intens la tine,
M-am gândit încontinuu la tine.
Am încercat să te readuc aici,
La mine, cu mine, prin orice mijloc
Să te readuc aici, cu orice preț.
Și am lăsat mereu aprinse
Lumini albe în ceață
Ca să nu te mai pierd.
Cât de inutil m-am apărat
Eu, care nu vroiam în niciun chip să cedez.
Chiar și acum când
Întunericul are ochii tăi
Sunt nopți în care nu dorm deloc
Sunt atât de frumoși ochii tăi
Incredibil de albaștri, dar
Aproape niciodată senini.
Întunericul are ohii tăi
Atât de frumoși, cum îi ai doar tu,
Cum să fac să nu îi mai privesc
Să nu îi mai privesc.
Am trăit prin tine, iubind, iubind
Am trăit prin tine, exagerând
Când mă gândesc că, mă hrăneam
Din tine, cu bucăți mari
Te respiram, cu înghițituri mari
Și de aceea încă îmi las
Urmele-mi în furia
Pe care n-ai urmat-o niciodată
Eu singur, tu singură
Poate ar trebui să mă conving
Că tot ce a mai rămas
E întunericul care are ochii tăi
Sunt nopți în care nu dorm deloc
Sunt atât de frumoși ochii tăi
Incredibil de albaștri, dar
Aproape niciodată senini.
Întunericul are ohii tăi
Atât de frumoși, cum îi ai doar tu,
Cum să fac să nu îi mai privesc
Să nu îi mai privesc.