De-aș putea măcar să mă trezesc
În lumea iubirii, fără datorii vechi,
Fără acele fantome
Ce mă urmăresc pas cu pas.
De-aș putea măcar să te-mbrățișez,
Să uit de frigul toamnei,
De acele suferințe
Ce ne-au urmărit tocmai pe noi.
Viața mea - joc fără sfârșit,
O poveste epuizată, pagini rupte
goale, nescrise....
Viața mea e o perpetuă cădere,
De s-ar aduna totul - va rămâne doar eșecul
Cu care sunt obișnuit demult.
De-aș putea măcar să te trezesc
Cu o cafea de dimineață, să fim
Împreună în pat și să te sărut...
Aceasta nu mai există demult.
De-aș putea măcar să mă-ndrăgostesc
De-o țărăncuță, în lunca înrourată,
Înaltă pân-la ceruri,
În jos să nu mai privesc.
Viața mea - joc fără sfârșit,
O poveste epuizată, pagini rupte
goale, nescrise....
Viața mea e o perpetuă cădere,
De s-ar aduna totul - va rămâne doar eșecul
Cu care sunt obișnuit demult...
Asta va rămâne...