Dacă pleci în ziua asta de vară,
Atunci ai putea la fel de bine să iei şi soarele cu tine,
Toate păsările care zburau pe cerul de vară
Când iubirea noastră era la-nceput şi inimile noastre exaltate,
Când ziua de-abia începuse şi noaptea era lungă,
Iar luna stătea neclintită pentru cântecul privighetorii.
Dacă pleci, dacă pleci, dacă pleci,
Dar dacă rămâi, îţi voi face ziua
Cum nu a fost alta sau va fi vreodată,
Vom naviga în soare, vom călări ploaia,
Vom vorbi cu arborii şi vom preamări vântul,
Şi atunci dacă pleci voi înţelege,
Lasă-mi doar destulă iubire ca să-mi rămână în mână,
Dacă pleci, dacă pleci, dacă pleci.
Dacă pleci după cum știu că trebuie s-o faci,
Trebuie să-i spui lumii să nu se mai învârtă până când
Te vei întoarce, dacă o vei mai face vreodată.
Căci la ce e bună iubirea dacă nu te pot iubi pe tine,
Îți pot spune acum în timp ce te întorci ca să pleci
Că voi muri încet până la următorul salut,
Dacă pleci, dacă pleci, dacă pleci.
Dar dacă stai, îți voi face noaptea
Cum nu a fost alta sau va fi vreodată,
Mă voi lăsa purtat de zâmbetul tău și de torța ta,
Voi vorbi cu ochii tăi pe care îi iubesc atât de mult,
Dar dacă pleci, nu voi plânge,
Deși din cuvântul rămas-bun nu mai există nimic bun,
Dacă pleci, dacă pleci, dacă pleci.
Dacă pleci după cum ştiu că trebuie,
Nu va mai rămâne nimic în lume în care să te încrezi,
Doar o cameră goală, plină de loc gol,
Precum privirea goală de pe chipul tău.
Aş fi fost umbra câinelui tău
Dacă aş fi crezut că mă va ţine lângă tine
Dacă pleci, dacă pleci, dacă pleci...