Niciodată n-am vrut să fiu majoră,
M-am apărat mereu.
Din exterior am devenit tare ca o piatră,
Și totuși am fost rănită de multe ori.
Undeva adânc în mine
Am rămas un copil.
Doar atunci, când nu mai pot să o simt,
Știu, (că) pentru mine e prea târziu,
Prea târziu, prea târziu.
Jos pe fundul mării,
Unde toată viața pentru totdeauna tace,
Încă mai pot vedea visele mele,
Ca aerul cel se ridică din adâncuri.
Undeva adânc în mine
Am rămas un copil.
Doar atunci, când nu mai pot să o simt,
Știu, (că) pentru mine e prea târziu,
Prea târziu, prea târziu.
Alunec prin întuneric,
Și aștept lumina zorilor.
Atunci mă joc cu raza de soare,
Ce se sparge argintie în apă.
Undeva adânc în mine
Am rămas un copil.
Doar atunci, când nu mai pot să o simt,
Știu, (că) pentru mine e prea târziu,
Prea târziu, prea târziu.