De la zăpezi şi de la nori
ştiu o poveste despre un băiat
care cu un buchet de flori
cutreiera pământu-n lung şi-n lat
Uita de orice anotimp,
de frig, de ploaie sau de cer senin
şi niciodată n-avea timp
şi pentru fericirea lui puţin...
Şi ploua...
Şi ploua...
Dar buchetu-i ajungea la timp oricui
Şi ploua...
Şi ploua...
Nu întârzia decât buchetul lui...
Dar într-o zi s-a întâmplat
că de o fată s-a îndrăgosti
Cu un braţ de flori el a sunat
la uşa ei, dar ea nu l-a primit
A amuzat-o-n prag nespus
naivitatea lui cu ochelari
iar după ce a râs, i-a spus
că-i aminteşte visuri mult mai mari
Şi ploua...
Şi ploua...
Dar buchetu-i ajungea la timp oricui
Şi ploua...
Şi ploua...
Nu întârzia decât buchetul lui...
El nici n-a plâns, nici n-a strigat,
n-a aruncat buchetul la pământ,
ci doar puţin îngândurat
umbla pe străzi prin ploaie şi prin vânt
Şi de atunci porneşte-ncet
spre casa mea, şi-a ta, şi-a tuturor
purtând mereu un alt buchet
şi-o floare-n care-a pus întregul dor
Şi ploua...
Şi ploua...
Dar buchetu-i ajungea la timp oricui
Şi ploua...
Şi ploua...
Nu întârzia decât buchetul lui...