Când căldura zilei se preschimbă-n noapte,
Cine-ar putea dormi sub un clar ciudat de lună?
Nicio stea călăuzitoare,
Atât de departe de casă.
Am mers pe drumul făgăduinţei pentru a găsi doar zăpadă.
De-a lungul lui, glasul vânturilor nu aduce decât
Ecouri scăzute,
Atât de departe de casă.
Chiar şi de la un copil
O dorinţă nu-i de-ajuns.
Pentru mine,
Pentru mine
Cerul ar putea cădea
Şi chiar de la un copil
Un vis nu-i de-ajuns.
S-ar putea,
S-ar putea
Să cadă cerul,
S-ar putea,
S-ar putea,
Ca noaptea să pună capăt tuturor.
Nicio ploaie n-ar putea plânge cât am plâns eu,
Să ştiu că un simplu vis n-ar putea fi păstrat,
Sunt un copil
Atât de departe de casă.
Puţin câte puţin cerul cade,
(Căci odată cu noaptea somnul pune capăt tuturor)
S-ar putea să nu mă trezesc.