Auzi ciripitul păsărilor singuratice* ?
Par prea triste ca să zboare.
Trenul de la miezul nopții merge încet:
Sunt atât de singuratic că-mi vine să plâng.
N-am văzut niciodată o noapte atât de lungă,
Când timpul se scurge târându-se.
Luna tocmai a trecut în spatele unui nor,
Să-și ascundă fața să plângă.
Ai văzut vreodată o privighetoare plângând,
Când frunzele încep să moară?
Asta înseamnă că și-a pierdut voința de a trăi.
Sunt atât de singuratic că-mi vine să plâng.
[Pauză instrumentală]
Tăcerea unei stele căzătoare,
Luminează purpuriu văzduhul.
Și mă întreb unde ești,
Sunt atât de singuratic că-mi vine să plâng.
Sunt atât de singuratic că-mi vine să plâng.