Nu se poate să ne spunem rămas bun,
Altfel aceste lacrimi nu se vor mai usca.
Această lume e ca un foc ce arde.
Iubite, nu putem rămâne prieteni?
Până când nu se termină definitiv, nu s-a sfârşit.
Iubite, nu vezi pasiunea mea adâncă?
Veşnic, iubite, am să tot încerc,
Veşnic, să n-o las să moară.
Sunt doar o copilă singură,
Într-o cameră izolată.
Vino, răpeşte-mi inima în noaptea asta,
Fă ca norii să dispară.
Sunt doar o copilă singură,
Într-o cameră izolată.
Inima îmi arde în timp ce
Mă lupt cu propriile-mi temeri.
Iubirea poate merge pe drumul nostru.
Scumpule, nu mă auzi când spun
Că doar o iubire puternică va rezista veşnic?
Ploaia e un sunet atât de-nsingurat
În oraşul pierderii şi-al regăsirii.
Mai bine ne-am strădui mai tare să fim împreună.
Veşnic, iubite, am să tot încerc,
Veşnic să n-o las să moară.
Sunt doar o copilă singură,
Într-o cameră izolată.
Vino, răpeşte-mi inima în noaptea asta,
Fă ca norii să dispară.
Sunt doar o copilă singură,
Într-o cameră izolată.
Inima îmi arde în timp ce
Mă lupt cu propriile-mi temeri.