Bun, deci dacă ai vrut sinceritate, era de ajuns să fi spus.
Nu vreau să te dezamăgesc vreodată sau să te las să pleci, e mai bine așa.
În ciuda tuturor privirilor urâte, a fotografiilor făcute de iubitul tău,
Îți amintești când ți-ai rupt piciorul sărind de la etajul doi?
Nu sunt bine.
Nu sunt bine.
Nu sunt bine.
M-ai epuizat.
Ce ar trebui să fac pentru a-ți arăta că viața nu-i ceea ce pare?
(Nu sunt bine.)
Ți-am spus de nenumărate ori că tu cânți versurile ale căror semnificație nu o înțelegi.
(Nu sunt bine.)
Să fie o glumă și să pară o ață fără cârlig,
Te-am luat în brațe, în timp ce amândoi tremuram. Aruncă o privire mai atentă și dibace.
Nu sunt bine.
Nu sunt bine.
Nu sunt bine.
M-ai epuizat.
Uită de privirile urâte,
De fotografiile făcute de iubitul tău.
Ai zis că m-ai putea citi ca pe o carte, dar toate paginile sunt rupte și îndoite.
Sunt bine.
Sunt bine!
Sunt bine, acum.
(Sunt bine, acum.)
Însă tu chiar ai nevoie să mă asculți,
Pentru că îți spun adevărul.
Vorbesc serios.
(Crede-mă!)
Nu sunt bine.
Nu sunt bine/
Deci... nu sunt bine!
Nu sunt bine nici pe dracu`.
Nu sunt bine.
Nu sunt bine.
(Bine...)