Chiar ai crezut
Că te-aş primi înapoi,
Că te-aş lăsa să intri din nou în inima mea?
O, nu. Nu.
Ai crezu că-mi mai pasă
Că ar mai fi ceva sentimente acolo?
Chiar ai crezut că poţi să intri din nou în viaţa mea?
Deci, ai aflat că-ţi lipseşte iubirea ce ai aruncat-o la gunoi?
Iubitule, dar ai aflat-o prea târziu.
Prea târziu.
Şi iată că acum ştii cum e atunci când plângi
Aşa cum eu am plâns când mi-ai frânt inima în două,
Iubitule am învăţat cum să frâng o inimă,
Am învăţat de la cel mai bun -
Am învăţat de la tine.
Îmi amintesc nopţile reci,
Lacrimi ce credeam că nu se vor usca niciodată,
Cum mi-ai distrus lumea
Cu al tău rămas-bun (Al tău rămas-bun, iubitule)
Atunci, mi-aş fi vândut sufletul
Pentru a te avea înapoi,
Acum eşti ultimul lucru la care m-aş putea gândi,
Acum spui că-ţi pare rău, şi
Că te-ai schimbat,
Scuze, dar te-ai schimbat prea târziu.
Aşa că, atunci când tot ce ai sunt nopţile albe,
Când acele lacrimi îţi împânzesc ochii,
Pur şi simplu, adu-ţi aminte că tu ai fost acel care şi-a luat rămas-bun
Cel care şi-a luat rămas-bun.