Agăţându-te de mine
Ca de ultima suflare pe care-ai respira-o,
Ai fost pentru mine ca un cămin,
Nu-mi aduc aminte de strada asta,
Te rog nu-ţi inchide ochii!
Nu ştiu unde să mă uit fără ei,
Afară maşinile trec în viteză.
Nu le-am auzit pân-acum,
Ştiu că-ţi pasă,
Ştiu c-a fost mereu acolo,
Dar simt că urmează necazuri.
Te menajai pe tine însuţi când o ascundeai,
Da, ştiu că-ţi pasă,
O văd în felul în care mă priveşti
Ca şi cum ar urma necazuri şi tu ai şti,
M-aş salva singură
Şi ştiu că-ţi pasă.
Obişnuiam s-alerg pe scări în jos
Până la uşă şi credeam că eşti acolo
Ca să ne alini,
Doi îndrăgostiţi închişi pe dinafara iubirii.
Oh, dar ştiu că-ţi pasă,
Ştiu c-a fost mereu acolo
Dar simt că urmează necazuri.
Te menajai pe tine însuţi când o ascundeai,
Da, ştiu că-ţi pasă,
O văd în felul în care mă priveşti
Ca şi cum ar urma necazuri şi tu ai şti,
M-aş salva singură
Şi ştiu că-ţi pasă.
Ştiu că n-a fost mereu greşit
Dar niciodată n-am văzut o iarnă atât de rece,
Nu, nu-mi încălzesc mâinile în haina ta,
Dar încă mai sper,
căci aşa ar fi trebuit să fie lucrurile
Şi ştiu că vorbele sunt acolo,
N-a fost asta tot ceea ce a părut?
De ce nu pot să visez?
De ce nu pot să visez?
Căci ştiu că-ţi pasă
Şi ştiu că-ţi pasă
Ştiu că-ţi pasă,
Ştiu că-ţi pasă,
Ştiu că mereu a fost acolo.