Nu-ţi dori să treacă,
Nu o privi ca şi cum ar fi pentru totdeauna,
Între tine şi mine
Aş putea spune sincer
Că lucrurile nu pot deveni decât mai bune.
Şi, cât timp sunt plecat,
Alungă-ţi demonii lăuntrici
Şi nu va dura mult
Până când tu şi eu vom alerga
Înspre acel loc din inimile noastre
Unde ne ascundem.
Şi cred că de-asta
I se spune melancolie,
Timpul din mâinile mele
Ar putea fi timp petrecut cu tine,
Râzând precum copiii,
Trăind precum îndrăgostiţii,
Rostogolindu-ne precum tunetul sub aşternuturi
Şi cred că de asta
I se spune melancolie.
Uită-te-n gol,
Imaginează-ţi chipul meu în mâinile tale,
Trăieşte fiecare secundă
Fără ezitare
Şi nu uita niciodată că eu sunt bărbatul tău.
Aşteaptă-mă, fată,
Plângi în noapte dacă te ajută,
Dar, mai mult decât niciodată, te iubesc pur şi simplu
Mai mult decât iubesc viaţa însăşi.
Şi cred că de-asta
I se spune melancolie,
Timpul din mâinile mele
Ar putea fi timp petrecut cu tine,
Râzând precum copiii,
Trăind precum îndrăgostiţii,
Rostogolindu-ne precum tunetul sub aşternuturi
Şi cred că de asta
I se spune melancolie.
Aşteaptă-mă, fată,
Plângi în noapte dacă te face să te simţi bine,
Dar, mai mult decât niciodată, te iubesc pur şi simplu
Mai mult decât iubesc viaţa însăşi.
Şi cred că de-asta
I se spune melancolie,
Timpul din mâinile mele
Ar putea fi timp petrecut cu tine,
Râzând precum copiii,
Trăind precum îndrăgostiţii,
Rostogolindu-ne precum tunetul sub aşternuturi
Şi cred că de asta
I se spune melacolie