Căruciorul trecea și acel om striga:
"Înghețată!"
Pe douăzecișiunu ale lunii banii noștri erau deja cheltuiți
Mă gândeam la mama mea și mă uitam din nou la rochiile sale
Cea mai frumoasă era neagră cu flori încă neofilite
La terminarea școlii
tinerii își vindeau cărțile
Eu rămâneam să-i privesc
căutând curajul de a face la fel
Apoi, învins, mă întorceam să mă joc cu mintea și obsesiile ei
Și seara, la telefon tu mă intrebai:
"De ce nu vorbești."
Ce an este?
Ce zi este?
Acesta este timpul să trăiesc cu tine
Mâinile mele, după cum vezi
nu mai tremură
Și am în suflet
În adâncul sufletului ceruri imense
Și nemărginită iubire
Și apoi iar și iar, iubire, iubire pentru tine
Râuri albastre și dealuri și pajiști
Unde aleargă atât de dulci melancoliile mele
Universul găsește spațiu înlăuntrul meu
Dar curajul de a trăi
acela, încă nu este
Gradinile în martie
se îmbracă în noi culori
Și femeile tinere în acea lună trăiesc noi iubiri
Pășeai alături de mine și la un moment dat
mi-ai spus: "Tu mori."
Dacă mă ajuți sunt convins că voi trece peste asta
Dar un cuvânt nu a clarificat gândurile mele
Am continuat să mă plimb lăsându-te în trecut
Ce an este?
Ce zi este?
Acesta este timpul să trăiesc cu tine
Mâinile mele după cum vezi nu mai tremură
Și am în suflet
În adâncul sufletului ceruri imense
Și nemărginită iubire
Și apoi iar și iar, iubire, iubire pentru tine
Râuri albastre și dealuri și pajiști
Unde aleargă atât de dulci melancoliile mele
Universul găsește spațiu înlăuntrul meu Dar curajul de a trăi acela încă nu este.