Ştiu că ştii să zîmbeşti politicos şi să conversezi,
Ştiu şi cît te consumi cînd ceva îţi iese pe dos, ştiu şi ce visezi,
Ştiu că ai plecat de-acasă prin mai doar cu un geamantan,
Ştiu că n-ai mai rîs, cum obişnuiai, de aproape un an...
Ştiu că ai avut ce vedea în jurul tău, ştiu că ai ce povesti,
Ştiu că ghiceşti acum întîi ce e rău, ştiu din prima zi...
Şi, zău, n-a fost greu,
Nu eşti tu problema...
Problema sînt eu...
Am pe şira spinării greutăţi care mişcă şi dor,
Bastonaşele din ochi sînt făcute bucăţi de televizor,
În loc de limbă am un melc bîlbîit, bătrîn şi senil
Şi ceea ce pe tine te interesează cumplit e ca de copil...
Am gaze interne de necontrolat care te pot afecta
Şi la analize am ieşit minunat - nu-mi pot explica:
Aşa-i că e greu ?
Recunoşti că problema,
Problema sînt eu ?
Cum poţi să mai stai ? Cum poţi să mă placi ?
Îţi dai seama, spune-mi,
Îţi dai seama ce faci ?
Cîinele tău tu nu vrei să latre, tu nu vrei copii,
În loc de cărţi, expoziţii şi teatre, preferi MTV !
Ştii horoscop, ştii numerologie, eşti expertă-n tarot,
Ţii socoteala la calorie pe gram de compot,
Ai lenjerie de corp franţuzească prin care, de fapt, vezi,
Cămaşa însă e bărbătească şi tot timpul fumezi...
E cu-atît mai greu:
Nu eşti tu problema,
Problema sînt eu,
Problema sînt eu,
Problema sînt eu,
Problema sînt eu...