Sunt ceea ce sunt,
Sunt propria mea creaţie specială,
Aşa că vino şi aruncă o privire,
Alungă-mă sau ovaţionează-mă
E lumea mea în care vreau să am puţină mândrie
Lumea mea şi nu e un loc în care să m-ascund
Viaţa nu merită nimic până când nu spui:
,,Hei, lume, sunt ceea ce sunt!”
Sunt ceea ce sunt,
N-am nevoie de laude, n-am nevoie de milă,
Bat singură la toba mea,
Unii cred că e zgomot, eu cred că e frumos.
Şi ce dacă iubesc fiecare pană şi fiecare paietă,
De ce să nu-ncerc să văd lucrurile din alt unghi?
Viaţa ta e o minciună până când nu spui:
,,Hei, lume, sunt ceea ce sunt!”
Sunt ceea ce sunt
Şi nu am nevoie de scuze pentru ceea ce sunt,
Îmi împart singură cărţile de joc,
Câteodată aşii, alteori, cărţile de doi.
E viaţa mea şi nu se returnează şi nici nu se adună,
O singură viaţă, aşa că-i timpul să te arăţi lumii,
Viaţa nu merită nimic până când nu spui:
,,Hei, lume, sunt ceea ce sunt!”