To soarele ești, eu sunt luna
Eu-n juru-ți orbitez ca un netrebnic plin de-amar
Uneori eu de-ntuneric mă-nvalui
De oameni umbrit
Așa fel tu radiezi dincolo de orizont
Tu cel pământ luminând
Iar cei zori de zi de-ndat se-arată
Fiindcă-s eu cea lună
Tu așa depărtări te regăsești
Distanța-i așa neiertătoare
Ins-am eu continuu a privi până ce lumina din ochi pierdută-mi e
Cei zori de zi de-ndat se-arată
Fiindcă-s eu cea lună
Da din vreme-n vreme
În înalturi ne petrecem precum cei îndrăgostiți
Pentru o clipită eu te-nvalui
Și ne-ntrepatrundem
Însă în brațe-am a te strânge
Doar în cea clipită, apoi totu sfârșit și e
Doar în cea clipită, un întreg ne-am și fost noi
Sărutându-ne și somn ușor urandu-ne
To soarele ești, eu sunt luna
Eu-n juru-ți orbitez ca un netrebnic plin de-amar