Omenire,
Rămâi cu bine,
E timpul să-ţi spun rămas bun.
Petrecerea s-a terminat,
În timp ce râsul moare
Şi îngerul plânge.
Omenire,
E rămas bun nebuniei tale.
Ţi-ai vândut sufletul ca să-ţi hrăneşti vanitatea,
Fanteziile şi minciunile.
Eşti o picătură în ploaie,
Doar un număr, nu un nume,
Şi tu nu vezi,
Tu nu crezi.
La sfârşitul zilei,
Eşti un ac în carul cu fân.
L-ai semnat şi sigilat,
Iar acum trebuie să te descurci cu el.
Omenire,
Omenire,
Rămâi cu bine,
Rămâi cu bine!
Du-te pe drumul tău,
Adio, amice, ai să plăteşti
Pentru toate jocurile tale egocentrice.
Lumea pe care ai creat-o
A murit.
Eşti o picătură în ploaie,
Doar un număr, nu un nume,
Şi tu nu vezi,
Tu nu crezi.
La sfârşitul zilei,
Eşti un ac în carul cu fân.
L-ai semnat şi sigilat,
Iar acum trebuie să te descurci cu el.
Omenire,
Omenire,
Rămâi cu bine,
Rămâi cu bine!
Fugi şi ascunde-te, e incendiu în cer.
Stai înăuntru,
Apa va creşte şi te va trage la fund.
În ochii tăi mă holbez la sfârşitul timpului.
Nimic nu ne poate schimba,
Nimeni nu ne poate salva de noi înşine.
Eşti o picătură în ploaie,
Doar un număr, nu un nume,
Şi tu nu vezi,
Tu nu crezi.
La sfârşitul zilei,
Eşti un ac în carul cu fân.
L-ai semnat şi sigilat,
Acum trebuie să te descurci cu el.
Omenire,
Omenire,
Omenire,
Rămâi cu bine!
Rămâi cu bine!
Rămâi cu bine!
Rămâi cu bine!