Atunci am aflat
cat de greu e sa te schimbi
Pana si iadul poate deveni comfortabil o data ce te-ai obisnuit
Am vrut doar ca durerea din-nauntrul sa plece
Nu conteaza cat de terminat ajungi, ramane mereu acolo cand esti din nou la pamant
Cel mai amuzant lucru e, ca tot ce mi-am dorit, am avut deja
Exista o stralucire a raiului in fiecare zi
In prietenii pe care ii am, muzica pe care o fac
Dragostea ce o simt..trebuie sa incep din nou
Zilele sunt o dorinta de moarte
O vanatoare de vrajitoare pentru o iesire
Sunt neputincios
Pentru ca toti mergem singuri pe o scara goala
Holuri linistite si fete nenumite
Sunt neputincios
Toti vor sa ajunga in rai
Dar nimeni nu vrea sa moara
Nu ma mai tem de moarte
Am murit de o 100 de ori
De ce sa exploram universul?
Cand nu ne stim nici pe noi?
E o goliciune in capetele noastre
Pe care nimeni nu indrazneste sa o locuiasca
Arunca-ma flacarilor!
Uita-te cum ard!
Aprinde-mi lumea!
Uita-te cu ard!
Cum suntem pe o scara de la 1 la 10?
Ai putea sa-mi spui, ce vezi?
Vrei sa vorbesti despre asta?
Cum te face asta sa te simti?
Ai luat vreodata lama sa-ti tai venele?
Ai sarit vreodata peste mese?
Vom incerca ceva nou azi
Cum te face sa te simti?
Tine-ma aproape, nu ma lasa, uita-te (cu ard)
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
In acest spital pentru suflete
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}
{\\}.
{\\}
{\\}