Încetinind anii...
Gândindu-mă la temerile din trecut,
De care am avut parte timp îndelungat...
Atunci când cineva aude,
Ascultă temerea care a dispărut
Sugrumat de dorințele tatălui,
Plin de speranță în bratele mamei
Mai devreme sau mai târziu, mă vor ajunge.
Voi rezista...
Voi rezista.
Încetinind anii...
E o șansă de a scăpa de tot ce am cunoscut,
Reținându-mi lacrimile
Deoarece nimic, aici nu a crescut...
Mi-am irosit toate lacrimile,
Am pierdut toți acești ani...
Nimic nu a avut șansa de a fi bun,
Niciodată nimic nu a putut să fie, oh da!
Voi rezista...
Voi rezista...
Voi rezista...
Voi rezista...
Cu fermitate.
Bine, oh acum!
Deoarece mi-am irosit toate lacrimile,
Am irosit toți acești ani...
Nimic nu a avut șansa de a fi bun,
Niciodată nimic nu a putut să fie, oh da!
Voi rezista...
Voi rezista...
Voi rezista...
Voi rezista...
Încetinind, încetinind, încetinind...
Întreb, unde?
Asta e tot ce am azi,
Asta e tot ce am de spus ...