Aceste cuvinte au fost scrise de cel care
m-a mai văzut soarele, din iubire pentru ea.
Eu le-am găsit într-un câmp de flori.
Pe o piatră era scris așa:
”Mi-am apărat, mi-am apărat
dragostea mea, dragostea mea.”
Era o dată: opt mai.
Ea era frumoasă, era totul pentru el.
Apoi a venit un altul, care i-a smuls-o din mână.
Ce s-a petrecut apoi, înțelegeți chiar și voi.
”Mi-am apărat, mi-am apărat
dragostea mea, dragostea mea.”
Asta e o poveste care se termină așa,
pe o piatră scăldată de ploaie.
M-am întors într-o noapte, și am auzit o voce,
un strigăt al unui om, care cerea iertare:
”Mi-am apărat, mi-am apărat
dragostea mea, dragostea mea.”
”Mi-am apărat, mi-am apărat
dragostea mea, dragostea mea.”