În timpul plimbărilor noastre nocturne,
în gălăgia orașului,
vântul împrăștie aici și acolo
vocile slabe ale necunoscuților.
Mă ții de mână, și eu pe tine.
Mă privești pentru un moment.
Visul nostru mare
ți-l explic cu un sărut.
Iar apoi, nu zicem prea multe,
pentru că visul trăiește în liniște,
uitându-se la trecători.
Dacă aș avea o mie de tăceri să auzi.
În timpul plimbărilor noastre nocturne,
pe căile inimii,
cum noaptea se umple de culori,
cum umbrele se iluminează.
Și nu găsesc cuvinte să-ți spun,
pentru că au toate o voce.
Visul nostru mare
ți-l explic cu un sărut.
Iar apoi, nu zicem prea multe,
pentru că visul trăiește în liniște,
uitându-se la trecători.
Dacă aș avea o mie de tăceri să auzi.