Două animale ale verbului sălbatic.
De o îmbrățișare mortală,
De o strălucitoare și naibii genealogie.
De război și pace,
Sub ploaie, ei merg pe jos,
Ei sunt atât de vii, și-au renovat pielea.
Și în aceasta lume, disperați..
Ei înșel soarelui care este sub picioarele lor.
Nimeni nu își închide gura,
Nimeni știe ranile lor.
Geantă și curs direct soarelui.
Au ars hainele.
Au învățat să dansez în viața,
Să nu fure libertatea lor,
Sunt copii verbului “a iubi”.
Carne binecuvântată de pământ,
Viață lungă pentru nebuni iubitori..
Că strigă din piept cântecul lui de război.
Să trăiască aceasta revoluțiă,
Și să trăiască dragostea celor care sărut disperați..
De parcă aceasta lună ar fi ultimă dată,
Că despre cartea păcatelor..
L-au îndatorat pe Dumnezeu,
Și pe frică de a pierde.