Prost e cel ce nu-nţelege,
Spune o legendă,
Că o ţigancă
A invocat luna până-n zori de zi,
Plângând a implorat
Ca atunci când se va crăpa de ziuă
Să se mărite cu un ţigan.
"Îţi vei avea bărbatul femeie oacheşă",
Grăi din cer luna plină,
"Dar vreau în schimb
Primul copil
Care vi se va naşte."
Căci cineva care-şi jertfeşte copilul
Pentru a nu fi singur
Nu-şi iubeşte copilul cu adevărat.
Refren:
Lună, tu vrei să fii mamă,
Dar nu-ţi găseşti un iubit
Care să te facă femeie.
Spune-mi lună de argint,
Ce vrei să faci cu un copil din carne şi oase?
Făt-frumos din lună
Dintr-un tată cu pielea ca de scorţişoară s-a născut un copil
Cu pielea albă ca spatele de hermină,
Cu ochi suri în loc de negri,
Copil bălan al lunii.
Blestemat să fie neamul lui,
Copilul e al unui străin
Şi nu pot să-mi ţin gura.
Refren
Ţiganul, crezând că nu e fiul său,
S-a dus la nevastă cu cuţitul în mână:
"Al cui e copilul ăsta?
M-ai inşelat"
Şi-a înjunghiat-o mortal,
Apoi s-a dus pe munte
Cu copilul în braţe
Şi l-a lăsat acolo.
Refen
Şi nopţile cu lună plină
Sunt aşa deoarece copilul se simte bine
Şi dacă pruncul plânge
Luna descreşte
Pentru a-i face un leagăn.
Şi dacă pruncul plânge
Luna descreşte
Pentru a-i face un leagăn.