Deci așa s-a desfășurat povestea
Am întâlnit pe cineva din întâmplare
Care m-a împrăștiat
Care m-a împrăștiat
Era în cea mai întunecoasă din zilele mele
Când mi-ai luat necazul și durerea
Și le-ai îngropat departe, le-ai îngropat departe
Și mi-as dori să mă întind lângă tine
Când ziua se termină
Și să mă trezesc lângă chipul tău în soarele dimineții
Dar ca tot ce am cunoscut vreodată
Vei dispărea intr-o zi
În așa fel incât eu o să îmi petrec viața ascunzându-mi inima
Te-am condus la stația de tren
Și te-am sărutat pe frunte
Te-am privit luându-ți la revedere
TE-am privit luându-ți la revedere
Apoi am plecat acasă la zgârie-norii mei
Lumină de neon și hârtie care mă aștepta
Pe care le numesc acasă
O numesc acasă
Și mi-as dori să mă întind lângă tine
Când ziua se termină
Și să mă trezesc lângă chipul tău în soarele dimineții
Dar ca tot ce am cunoscut vreodată
Sunt sigură că vei dispărea intr-o zi
În așa fel incât eu o să îmi petrec viața ascunzându-mi inima
Și nu pot să îmi petrec toată viața ascunzându-mi inima
M-am trezit cu inima grea
Mă întorc de unde am început
Ploaia diminieții
Ploaia dimineții
Și știi că îmi doresc ca tu să fi fost aici
Dar același drum bătrân care m-a adus aici
Mă cheamă acasă
Mă cheamă acasă
Și mi-as dori să mă întind lângă tine
Când ziua se termină
Și să mă trezesc lângă chipul tău în soarele dimineții
Dar ca tot ce am cunoscut vreodată
Sunt sigură că vei dispărea intr-o zi
În așa fel incât eu o să îmi petrec viața ascunzându-mi inima
Și nu pot să îmi petrec toată viața ascunzându-mi inima