Hei tu, de acolo din răcoare
Rămânând singur, îmbătrânind
Mă poţi simţi?
Hei tu, stând în drum
Cu picioare care te mânâncă şi zâmbete care pălesc
Mă poţi simţi?
Hei tu, nu-i ajuta să îngroape lumina
Nu renunţa fără luptă.
Hei tu, de acolo pe cont propriu
Stând gol la telefon
M-ai atinge?
Hei tu, cu urechea ta la perete
Aşteptând pe cineva să te cheme
M-ai atinge?
Hei tu, m-ai ajuta să duc piatra?
Deschide-ţi inima, vin acasă.
Dar era doar imaginaţie.
Zidul a fost prea înalt,
Aşa cum poţi vedea.
Nu contează cât a încercat,
Nu poate fi liber.
Şi viermii mânâncă din creierul său.
Hei tu, cel care stai în drum
Mereu fâcând ce ţi-a fost spus,
Mă poţi ajuta?
Hei tu, cel de dincolo de zid,
Care sparge sticle în sală,
Mă poţi ajuta?
Hei tu, nu-mi spune că nu există nici o speranţă
Împreună stăm, separaţi cădem.
Cădem... cădem... cădem...