Uite-o iar
cu necazurile pe gene*,
aici vine iar,
cu griji pe care nu le poate ascunde.
Cine poate opri ploaia
picurând adânc înăuntrul (sufletului ei)?
Cine o poate păstra în grijă,
oferindu-i pacea?
Uite-o iar
acoperită de negru,
un chip așa plăcut,
atâta întristare în ochii ei.
Vrei să știi
ce o ucide înăuntru (in suflet)?
Îndrăznești să pășești
pe aleile minții ei?
Uite-o iar
cu necazurile pe gene*,
aici vine iar,
cu griji pe care nu le poate ascunde.
Îi vei arăta,
vei depăși limita?
O vei lua acasă
și-i vei spune că va fi bine?