Nu ştiu unde s-a scurs timpul, dar deodată iată-ne singuri.
Doar o vorbă înainte să pleci, toţi sunt nerăbdători,
Atâtor prieteni le spui bun rămas, atâtea lacrimi vor trebui să verse,
Atâtea aripi să-ţi ajute zborul către a ta ţintă.
Şi-un avion trebuie-acum să-mi ducă copila, ce viaţa şi-a aflat.
Şi tu vei fi pe sus, în cer, iar eu la sol lăsat,
Trimiţându-mi cu tine iubirea, în noapte.
Voi aştepta, voi aştepta aici, pentru tine, aici, pentru tine.
Nu ştiu unde s-au dus anii,
Deodată iată-ne, iar tu ai crescut.
Parcă mai ieri erai puştoaică.
Dar iată ziua cu care trebuie să ne-mpăcăm, mereu aceeaşi.
Aşa e-n firea lucrurilor, acum lumea e-a ta.
Şi deci un avion trebuie să-mi ducă copila, ce timpul şi-a aflat.
Şi tu vei fi pe sus, în cer, iar eu la sol lăsat,
Trimiţându-mi cu tine visele, în noapte.
Voi aştepta. Încerc să nu arăt,
Dar să te văd plecând, e lucrul cel mai greu de îndurat.
( El ): Voi aştepta
( Ea ): Nu-ţi face griji pentru mine, voi fi bine.
( El ): Voi aştepta
( Ea ): Nu-ţi face griji pentru mine, voi fi bine
( El ): Aici, pentru tine, aici, pentru tine.
Nu ştiu unde s-au dus anii.