Sânge, tristețe, lacrimi și speranțe, în ciuda a toate
Să trăiești pentru o frământare, nu renunța, deși trăiești in durere.
Ce masacru lung de o sută de ani e acesta?
Cum poate rezista cineva în felul / halul ăsta?
Chiar exista speranță?
Ah, cu toate aceste păcate?
Măcar nu da drumul mâinii mele,
Măcar nu face asta.
Acum, mai mult ca intotdeauna, ar trebui să îmbrățișăm mai mult dragostea.
Lumea e în flăcări,
Ne apropiem de sfârșit,
Vino, rezistă lângă inima mea, pentru toate doar unul merită.
Lumea plânge,
Situația e intunecată,
Ar trebui să iubim cu patimă, altfel eu nu exist, nici tu...