Au fost atâtea fete câte am cunoscut
Le-am făcut să plângă şi încă mă mir de ce
Uite că vine fetiţa aceea,
o văd păşind pe stradă,
e singură-singurică,
Încerc şi o dau jos din picioare
dar nicicând nu mi-ar frânge inima asta de piatră.
Oh, nu, nu, inima asta de piatră
Ce-i diferit în privinţa ei? Nu ştiu, pe bune,
Nu conează cum încerc, nu pot să o fac să plângă
fiindcă nu va frânge niciodată această inimă de piatră
Oh, nu, nu, nu, inima asta de piatră
Nu te mai tot uita în felul ăsta
dacă încerci să pari tristă, mă vei face doar bucuros,
MAi bine ai asculta, fetiţo,
Tu păşeşti pe stradă
N-am dragoste, nu-s cel pe care să-l întâlneşti
fiindcă nicicând nu vei frânge inima asta de piatră
Oh, nu, nu, n-ai să frângi această inimă de piatră, iubito
Nu, nu, această inimă de piatră
N-ai să frângi niciodată, iubito
N-ai să frângi această inimă de piatră
O, nu, nu, nu
Mai bine ai pleca
Mai bine ai pleca acasă
Fiindcă nu, n-ai să frângi niciodată această inimă de piatră