Fac un foc la o mie de mile distanță, care să-mi lumineze
Lungul drum spre casă,
Călătoresc pe o cometă,
Coada mea persistă mult,
Tăcerea e o stâncă grea,
Mă lupt cu lumea și iau tot ceea ce poate da,
Sunt dăți când inima mea e slabă.
Născut pentru a merge împotriva vântului,
Născut pentru a-mi asculta numele,
Indiferent unde aș sta, sunt singur.
Stai și luptă,
Trăiește după cum îți zice inima,
Mereu încă o încercare,
Nu mi-e frică să mor.
Stai și luptă,
Spune ce vrei,
Născut cu o inimă de oțel.
Arde podul din urma ta,
Nu lăsa nicio cale de scăpare,
Nu există decât un singur drum spre casă,
Cei care râd și aglomerează drumul și își taie
Gâtul unii altora,
Ne vom prăbuși precum zăpada ce se topește,
Ne vor privi ridicându-ne cu flăcări în ochii noștri,
Își vor înclina capetele,
Inimile le vor fi slabe,
Apoi noi vom râde, iar ei vor îngenunchea și vor ști
Că inima asta de oțel a fost
Prea tare ca să fie frântă,
Prea grea ca să aparțină cuiva.
Stai și luptă,
Trăiește după cum îți zice inima,
Mereu încă o încercare,
Nu mi-e frică să mor,
Stai și luptă,
Spune ce vrei,
Născut cu o inimă de oțel.