Hasta que tu muerte nos separe [Romanian translation]

(Prin această parabolă, Iisus își învață discipolii că importantă e iubirea, find sau nu instituționalizată (între bărbați, între femei sau între bărbați și femei). Poți accepta sfânta taină a căsătoriei, „așa cum îndeamnă Domnul”... și să continui să fii un perfect fiu de târfă.]

Vreau doar ca vocea mea

Să te dispere și să-ți ia mințile,

Și plângând, să-ți îmbrățișezi

Toate fricile, suflete.

Aștept ziua, frumoasă păpușică,

În care rana ta va fi atât de puternică,

Încât, scăldându-te în amintiri,

Să te sărute numai alcoolul.

Și-ți vei vedea fățuca frumoasă

Crispată în fața oglinzii,

Iar durerea va fi iubirea ta,

Masturbându-ți privirea.

Vreau doar să te văd plângând,

Am trimis Moartea în căutare.

Vreau doar să te aud țipând,

În infern trebuie să te întâlnesc.

Vreau doar ca sufletul tău

Să nu mai apuce să vadă lumina soarelui,

Și să plângi cu sânge și frică,

Și să plătești, suflete.

Voi încerca să-ți calc orgoliul în picioare,

De câte ori voi putea,

Până când ura mea ți se va părea

Aier de respirat.

Și-ți vei vedea fățuca frumoasă

Crispată în fața oglinzii,

Iar durerea va fi iubirea ta,

Masturbându-ți privirea.

Cu acest inel te leg de mine,

Până când moartea ta ne va despărți.

E atât de subțire bariera

Dintre ură și iubire.

Trupul gol ți-l vei stropi

Cu gin, pe la o poartă

Cerșind puțină iubire.

Șobolanii te vor mângâia.