Harmaja [Romanian translation]

Căzând în amărăciune, pentru o clipă aripile încearcă să ajungă

Un zgomot slab poate fi auzit precum se poate auzi tăcerea.

Dacă este posibil să cânte acolo, cântecul său va suna înalt pe troienele de zăpadă

Dar odată, când voi auzi pasărea mică de zăpadă rămânănd tăcută,

Cântecul lui Sylvia poate fi auzit.

 

Înstelarea cerului de iarnă deasupra, strălucirea lui zăbovește pe zăpadă

Totuși, ești singur în tăcere, ca și cum ai dispărea.

Odată aici exista speranța primăverii; voința ei (a păsării*) se înclină ca ramurile înzăpezite

Și deși atingi în tăcere, dar și nostalgic,

Chiar dacă întotdeauna am protejat ce e mai fragil, delicat, în mâinile mele,

M-aș teme totuși că vei dispărea în vânturi.

Chiar dacă dimineața este aici, zăpada singură șoptește atât de liniștit

Îmi deschid palmele, simt o atingere ușoară.

Încă își poartă leagănul,

Te face să tălmăcești neliniștile celui gânditor.

Cel mai slab murmur/ suspin

Nu-i lasă pe alții să-l audă și să se îngrijoreze,

Când cântecul lui Sylvia poate fi auzit.

Înstelarea cerului de iarnă deasupra, strălucirea lui zăbovește pe zăpadă

Totuși, ești singur în tăcere, ca și cum ai dispărea.

Odată aici exista speranța primăverii, voința ei (a păsării*) se înclină ca ramurile înzăpezite

Și deși atingi în tăcere, dar și nostalgic,

Chiar dacă întotdeauna am protejat ce e mai fragil, delicat, în mâinile mele,

M-aș teme totuși că vei dispărea în vânturi.

Chiar dacă dimineața este aici, zăpada singură șoptește atât de liniștit

Îmi deschid palmele, simt o atingere ușoară.

O inimă limitată nu poate ști, nu poate simți asta,

Totuși cântecul de dor poate fi auzit de dumbravă...