Iată, vine-acum etapa nu ştiu care
e frământare multă în Giuleşti.
Azi, pentru noi, e mare sărbătoare:
Joacă Rapidul nostru-n Bucureşti.
Cu mic cu mare, toţi în tribune,
să fim alături de băieţi.
Să vadă bine o lume
că avem în pieptul nostru şapte vieţi
Mamă, nu te supăra, te rog!
Fug acum, ca un bolid
Şi mă duc şi eu
să strig "Hai, Rapid!"...
să strig... "HAI, RAPID!!"
Am tot ce-mi trebuie, am şosete,
am jambiere şi tricou vişiniu.
Am cravată, banderolă scrisă,
am cipilică şi fular fistichiu
Îmi iau trompeta, îmi iau talanga,
am repertoriu fff bogat.
şi vom cânta cu toţii
tot ce, meci de meci, din plin, am repetat.
Mamă, dac-ai îti ce bine e...
În tribună nu mai sunt timid.
Sunt prezent şi eu...
să strig "Hai, Rapid!"..
Să strig... "HAI, RAPID!!"
În tribuna a doua se adună
toţi rapidiştii ce s-au pregătit
să strige iară, împreună,
"Iubirea noastră-i fără de sfârşit!".
Căci la victorii, la înfrângeri,
noi niciodată nu te-om părăsi.
Se ştie bine de-o viaţă
Orice-ar fi, Rapid, noi mereu te vom iubi
Mamă, ţine minte un secret:
Din Giuleşti până-n Madrid,
nu-i echipă, nu-i... bună ca Rapid...
Şi strig "Hai, Rapid!"...