De aș fi trandafir, nu aș înflori doar odată
În fiecare an aș înflori de patru ori
Aș înflori pentru băiat, aș înflori pentru fată,
Dragostei adevărate și morții.
De aș fi poartă, aș rămâne veșnic deschisă,
De oriunde ar veni, aș primi pe oricine,
Nu l-aș întreba: Dar pe tine cine te-a trimis?
Aș fi fericit dacă au venit toții.
Dacă aș fi fereastră, aș fi foarte mare,
Ca să mă vadă toată lumea,
Ar privi prin mine cu ochi de înțelept,
Atunci aș fi fericită dacă am arătat tot.
Dacă aș fi stradă, aș fi mereu curată,
Și în fiecare seară aș face baie în lumină,
Și dacă pe mine odată m-ar călca șenile de tanc,
Sub mine și pământul s-ar prăbuși plângând.
Dacă eu aș fi steag, niciodată n-aș flutura,
Aș fi supărată pe toate vânturile,
Aș fi fericit doar dacă m-ar întinde,
Și nu aș mai fi jucăria niciunui vânt.