Pare cocaină dar e doar tristețe, poate orașul tau.
Multe temeri se nasc din oboseală și singurătate
Și nepotriviri și risipă, acum sunt moștenitorii virtuțiilor pe care le-am pierdut
Timp în urmă am avut un vis
Nu-mi amintesc, nu-mi amintesc.
Tristețea ta e așa exactă
Iar azi este așa o zi frumoasa
Suntem deja obișnuiți
Ca să nici nu mai avem asta.
Visele vin și pleacă
Restul este împerfect
Spui că, dacă vocea ta ar avea aceeași putere ca imensa suferință pe care-o simți
Țipătul tău n-ar trezi doar casa
Ci și toți vecinii
Timp în urmă nici măcar sfinții nu aveau aceeași
Răutate
Timp în urmă tinerii erau cei care se-mbolnăveau
Timp în urmă șarmul era absent
Iar zâmbetele sunt ruginite
Și doar șansa își întinde brațele
Celor în căutare de adăpost și protecție
Iubirea mea, disciplina înseamna libertate
Compasiunea înseamna cetate
A avea bunătate înseamnă a avea curaj
Și a spus:
- E un puț în casa mea, dar apa e prea curată