Toate florile se ofilesc din nou în mine,
O alta primavara, ele vor râde.
Inima mea obosita, visele mele obosite
Rezistenta mea, dar nu sunt inca invins.
Am mereu speranta in inima mea,
Mereu un alt curaj,
Si o voce imi spune ''Fii calm, fii calm''.
Printre toate aceste gânduri,
Ce imi ramane dupa toti acesti ani?
Din nou tristetea
Inima mea nu are decât strigat si plâns
Este otrava, nu am forta de a-mi cauta din nou visele
Tristete, inima mea este doar plâns
Nu sunt invins, cruzimea nu o vede, o, Dumnezeule...