Focul ei
Arde într-un mod special
Sărutul ei, respirația, zâmbetul ei, toate sunt speciale
Are un loc primordial în inima mea
În brațele ei
Mi-am găsit liniștea
Am hoinărit ca un vagabond
Singurătatea nopților mele
Era la fel de rece ca și gheața
Ca o zi a apărut ea
În întunericul negru ca smoala
Mi-a auzit strigătul disperat
Exact când eram pe punctul de a-mi pierde speranța
De acum înainte, și de-aș muri
Nu voi mai fi trist
Toată durerea și povara lumii
Nu-mi vor mai părea atât de întunecate
Inima asta a trecut prin multe
A fost mult prea tristă
A fost în flăcări, aproape de moarte
Și totuși nu și-a pierdut nicio clipă
Credința în dragoste
Până la urmă, destinul i-a zâmbit
Ce mai e de spus?
Dacă ea vrea;
Voi trăi, voi pleca, ea e totul pentru mine
Dacă ea vrea,
Îmi voi sacrifica sufletul pentru o privire de-a ei
Când corpurile noastre se unesc
E ca și cum timpul s-ar opri în loc
Respirația ei
Face cât toată lumea la un loc