Tu, care-ai zâmbit când sufereai,
Tu, care ai fost soldat prin profan,
Ei erau distraşi şi închişi.
Şi aşa că de ce, de ce ai vorbi cu mine?
Astfel de cuvinte au fost dezonorante şi deşarte,
Promisiunea lor, la fel de solidă precum ceaţa.
Şi unde era atunci păzitorul tău?
Voi fi paznicul tău toată viaţa ta ca apărător al tău,
Voi fi războinicul tău, primul tău gardian,
Voi fi îngerul tău la datorie, când mă vei chema,
Cea mai mare onoare dintre toate ca apărător al tău.
Tu, tu cel din haos, care se prefae că e sănătos mintal,
Tu, cel care a trecut dincolo de ceea ce e uman,
Ei fiind cei fantomatici, fără rădăcini.
Şi unde era atunci păzitorul tău?
Voi fi paznicul tău toată viaţa ta ca apărător al tău,
Voi fi războinicul tău, primul tău gardian,
Voi fi îngerul tău la datorie, când mă vei chema,
Cea mai mare onoare dintre toate ca apărător al tău.
Acum gata cu zâmbitul printre supărări,
Gata cu descurcatul cu lucrurile de nedescurcat,
Gata cu statul în ploaia cu piatră.
Acum vine păzitorul tău.
Voi fi paznicul tău toată viaţa ta ca apărător al tău,
Voi fi războinicul tău, primul tău gardian,
Voi fi îngerul tău la datorie, când mă vei chema,
Cea mai mare onoare dintre toate ca apărător al tău.