Guantanamera, oraşul meu, Guantanamera
Guantanamera, oraşul meu, Guantanamera
Era un om în derută
Era un frate, fără îndoială
N-avea nici legături, nici loc
şi toate drumurile exilului
pe trasee, prin pieţe,
îmi vorbea de oraşul său...
Guantanamera, oraşul meu Guantanamera
Guantanamera, oraşul meu Guantanamera
Eu sunt un om sincer
De unde crește palma
Și înainte să mor, aş vrea
să-mi alung versurile sufletului...
Versul meu este verde deschis
Și de un carmin arzătoare
Versul meu este un cerb rănit
care caută în adăpostul dintre munţi
Cu săracii pământului
aş vrea să-mi alung norocul
Și pârâul de munte
mă-ncântă mai mult decât marea
Guantanamera, oraşul meu Guantanamera
Guantanamera, oraşul meu Guantanamera
Mi-a rămas tot pământul
Dar n-am îndeajuns cer
Când am trecut granița
Nu a mai rămas nimic în față
Mergeam din popas în popas
Departe de patria mea
Guantanamera, oraşul meu Guantanamera
Guantanamera, oraşul meu Guantanamera