Grito de guerra [Romanian translation]

Cuvintele duse pe jumătate, tăcerile obligatorii,

Minciunile pe care le-au spus, ca să fure câte puțin.

Cât pământ au răscolit ca să ne demonstreze grandoarea lor.

Ceea ce au reușit cu adevărat a fost să ne amăgească.

Și ce milă provoacă! Nu ne vor mai vedea plângând.

Cât valorează ceea ce ești, cât valorează ce oferi...

Ne-au luat deja totul, dar nu ne vor putea lua

Speranța că într-o zi totul are să se schimbe.

Strig din inimă.

Cine se cred acești lași,

Care îndrăznesc să dea ordine,

Fără să știe cât valorează

Să te trezești dimineața

Ca să mergi la muncă,

Un sărut de despărțire,

O lumănare de stins,

Să-ți pui câteva dorințe,

Pe care poate le vei vedea împlinite?

Ce știu ei despre fericire,

Dacă nu știu să zâmbească?

Ne-au luat deja totul,

Dar nu ne vor putea lua

Speranța că într-o zi

Totul are să se schimbe.

Să îndrăznească să ne privească în ochi,

Să îndrăznească să ne închidă cu lacăte!

Am așteptat destul

Și nu ne-am pierdut cumpătul,

Pentru că tot ceea ce urcă într-o zi va trebui să coboare.

Să îndrăznească să creadă că sunt eterni.

Nu și-au dat seama că sunt bolnavi.

Căci aici vom fi cu toții,

Pregătiți să contemplăm

Decăderea poveștii lor

Și drumul lor ajuns la sfârșit. (yeah)

Drumul lor ajuns la sfârșit... (yeah, eh)

Să îndrăznească să creadă că sunt eterni.

Nu și-au dat seama că sunt bolnavi.

Căci aici vom fi cu toții,

Pregătiți să contemplăm

Decăderea poveștii lor.

Va rămâne doar amintirea

Milei pe care o provoacă

Și drumul lor ajuns la sfârșit.

Drumul lor ajuns la sfârșit...

Drumul lor ajuns la sfârșit...