Îmi amintesc o pajişte într-o dimineaţă de mai,
Cu un cer plin de visuri care au navigat în acea zi,
Dansam printre valuri verzi de iarbă precum marea,
Pentru o clipă am putut simţi că sunt liberă.
Există valuri ale iertării şi valuri ale regretelor
Şi primele valuri ale iubirii adevărate pe care nu le voi uita niciodată.
Pe pajişte, în acea dimineaţă, pe când mă plimbam singură,
Erau valuri verzi de dor după o viaţă încă neaflată.
Refren:
Du-mă acasă, pe pajiştea care-mi alină inima,
Unde sunt valuri cât vezi cu ochii,
Du-mă acasă pe pajişte-am fost prea mult timp despărţiţi,
Încă te mai pot auzi chemându-mă.
Ce n-aş da ca să-mi amintesc acel sentiment ceresc!
Doar o clipă, a mea pe care s-o creez.
În timp ce trag în piept ultima gură de aer ştiu ce voi vedea,
Vor fi valuri verzi pentru totdeauna, aşteptându-mă pe mine.
Refren:
Du-mă acasă, pe pajiştea care-mi alină inima,
Unde sunt valuri cât vezi cu ochii,
Du-mă acasă pe pajişte-am fost prea mult timp despărţiţi,
Încă te mai pot auzi chemându-mă.