Granada, tărâm de vis pentru mine,
Cântul meu, ţigănesc devine,
Când e pentru tine.
Cântul meu, făcut din fantezie,
Cântul meu, floare de melancolie,
Ce vin să ţi-l ofer.
Granada, tărâm însângerat
În serile cu tauri,
Femeie ce păstrează magia
Ochilor de mauri.
Te visez rebelă şi cafenie,
Acoperită de flori
Şi-ţi sărut gura stacojie,
Măr suculent,
Ce-mi vorbeşte de-ai iubirii fiori.
Granada, femeie de rând, cântată
În versuri frumoase,
Nu am altceva să-ţi ofer
Decât un buchet de roze preţioase.
De roze, de suav parfum
Care au împresurat-o pe bruneta virgină.
Granada, pământul tău e plin
De femei frumoase,
De sânge şi de soare.