Mulțumesc vieții că mi-a dat atât de mult
Mi-a dat doi luceferi pe care atunci când îi deschid,
Disting perfect negrul de alb
Și pe cerul înalt, fundalul său înstelat
Și în mulțime omul pe care îl iubesc
Mulțumesc vieții că mi-a dat atât de mult
Mi-a dat auzul cu toată bogăția lui
Să aud noaptea și ziua, greierii și canarii,
Ciocanele, turbinele, strigatele, ploile,
Și vocea atât de tandră a iubitului meu
Mulțumesc vieții că mi-a dat atât de mult
Mi-a dat sunetul și alfabetul;
Cu el cuvintele ce le gândesc și le rostesc:
Mama, prieten, frate, și lumina călăuzind
Calea către sufletul celui pe care-l iubesc
Mulțumesc vieții că mi-a dat atât de mult
Mi-a dat marșul picioarelor mele obosite
Cu ele am umblat orașe și bălți,
Plaje și deșerturi, munți și câmpii,
Și casa ta, strada ta și curtea ta
Mulțumesc vieții că mi-a dat atât de mult
Mi-a dat inima care tremura la locul ei
Când privesc la fructul creierului uman,
Când privesc binele atât de departe de rău,
Când privesc adâncimea ochilor tai limpezi
Mulțumesc vieții că mi-a dat atât de mult
Mi-a dat râsul și mi-a dat plânsul
Așa disting bucuria de durere,
Cele două componente care alcătuiesc cântecul meu,
Și cântecul vostru care este și cântecul meu,
Și cântecul tuturor care este propriul meu cântec
Mulțumesc vieții că mi-a dat atât de mult