Răzvrătindu-se în cuibul distrus,
o vrăbiuță cu piept gălbior,
cu aripile aproape sângerând,
își caută de zor perechea.
Când obosește, se-oprește și cântă
subțire, de parcă s-ar pune pe plâns.
Când se îndepărtează și tot cântă,
doar Dumnezeu o știe cum plânge.
O, păsărică, vrăbiuță cu piept gălbior,
numai ce te văd, că îmi vine să plâng,
că Dumnezeu știe să privească în jos,
că și eu sângerez la fel ca tine!
Răzvrătindu-se în cuibul distrus,
o vrăbiuță cu piept gălbior,
cu aripile aproape sângerând,
își caută de zor perechea.
Când obosește, se-oprește și cântă
subțire, de parcă s-ar pune pe plâns.
Când se îndepărtează și tot cântă,
doar Dumnezeu o știe cum plânge.
O, păsărică, vrăbiuță cu piept gălbior,
numai ce te văd, că îmi vine să plâng,
că Dumnezeu știe să privească în jos,
că și eu sângerez la fel ca tine!