Ce vei lua cu tine
Dacă nu te vei mai întoarce acasă?
Ce vei lua oare?
Ce vei lua oare?
Poate, doar aceasta.
Ce vei lua cu tine
Dacă nu te vei mai întoarce vreodată?
Ce vei lua cu tine
Dacă nu te vei mai întoarce vreodată?
Ce vei lua cu tine
Dacă nu te vei mai întoarce acasă?
Acasă... Acasă... Acasă...
Avionul zboară, lăsându-și urmele,
Atingând norii cu aripa sa.
Avionul zboară, dar în el e un om
Care și-a strâns tot orașul în palmă.
Omul zboară, uitându-se la apus
Ca la flacăra iubirii copilărești.
Acea lumină e strălucitoare și naivă,
Cel îndrăgostit nu va muri
În secolul lui imperfect.
Pentru că acolo soarele cântă
Și mama îl cheamă așa de blând.
.............................................
Pentru că acolo soarele cânta
Și mama va suspină așa de blând.
Optzeci de milioane de oameni
Sunt nevoiți să-și părăsească casele
Din cauza persecuțiilor și a războaielor.
Cum vor fi amintirile lor în viitor
Depinde nu numai de ei, ci și de noi.
Vă rog, haideți să fim mai buni.